Peisajul este un obiect de studiu în sine și presupune diferite înțelesuri în funcție de domeniul în care este folosit. Pentru a înțelege mai bine la ce se referă termenul de “peisaj”, se va începe prin notarea unor definiții ale acestuia apărute în ultimii ani. După aceea, se va alege o anumită definiție care va fi analizată dintr-un punct de vedere personal.
Definiții
Conform Dicționarului Explicativ Român, peisajul este o parte din natura care formeaza un ansamblu artistic si este cuprinsa dintr-o singura privire. O alta definitie o da NODEX, care spune ca peisajul este un colt din natura reprezentand un ansamblu estetic.
“Peisajul definit ca parte din natură care formează un
ansamblu artistic şi este prinsă dintr-o singură privire; privelişte;
aspect propriu
unui teritoriu oarecare, rezultând din combinarea factorilor naturali cu factorii creaţi de om. Ø Peisajul, în sensul său etimologic, este constituit din mulțimea trăsăturilor, caracterelor, formelor unui teritoriu, unei regiuni, unui ținut. Ø Noțiunea actuală de peisaj este, pe scurt, destul de recentă. Înainte de a fi obiectul reprezentărilor artistice sau arhitecturale, peisajul însemna un ținut, o regiune, adică o porțiune a teritoriului național cu o identitate bine marcată, un loc de viață și de muncăpentru oamenii locului care aparțin acelei regiuni.Azi, putem auzi expresii ca peisaj politic, peisaj mediatic, etc. Peisajul poate deci să desemneze un ansamblu contextual: viziunea lucrurilor unui timp dat. Noțiunea de peisaj se află într-o evoluție constantă. Peste, în esenţă, o percepţie subiectivă a privitorului.Aceeaşi realitate se supune, diferitelor reprezentări, în funcţie de factorii implicaţi, reprezentări care au primit denumirea de peisaj. Ø Peisajul reprezintă imaginea unui întreg alcătuit din elemente dinamice fiecare având propria expresie şi propriul rol în contextul general. Este o noţiune frecvent utilizată pentru a desemna o porţiune din spaţiul terstru caracterizată prin specificul trăsăturilor geografice, fizice sau umane. Ø In conceptia lui Lucian Drăguţ peisajul este “proiecţia vizuală a unor relaţii psihologice pe care omul le întreţine cu locul în care trăieşte”.Aşadar este un mod de a percepe un teritoriu sau observarea trăsăturilor ce-l caracterizează, este “o întindere ce se vede dintr-un singur aspect”. Ø In conceptia geograful francez R. Brunet “Peisajul este, deci, o apariţie şi o reprezentare: un aranjament de obiecte vizibile, percepute de subiect prin intermediul propriilor sale filtre, umori şi scopuri”. Cu toate că anumite elemente ale peisajului pot să nu fie supuse acţiunii directe a omului, acestea nu pot fi cuprinse sub denumirea de peisaj fără acţiunea contemplativă a “măsurii tuturor lucrurilor”. Specificul local al peisajului este dat de modul în care se combină elementele nemodificate ale cadrului natural cu elementele introduse de om. Apare astfel o varietate de peisaje, asupra cărora amprenta omului cunoaşte o intensitate variabilă, mai puternică în cazul aglomeraţiilor urbane, mai difuză în cazul zonelor rurale.”[1]
unui teritoriu oarecare, rezultând din combinarea factorilor naturali cu factorii creaţi de om. Ø Peisajul, în sensul său etimologic, este constituit din mulțimea trăsăturilor, caracterelor, formelor unui teritoriu, unei regiuni, unui ținut. Ø Noțiunea actuală de peisaj este, pe scurt, destul de recentă. Înainte de a fi obiectul reprezentărilor artistice sau arhitecturale, peisajul însemna un ținut, o regiune, adică o porțiune a teritoriului național cu o identitate bine marcată, un loc de viață și de muncăpentru oamenii locului care aparțin acelei regiuni.Azi, putem auzi expresii ca peisaj politic, peisaj mediatic, etc. Peisajul poate deci să desemneze un ansamblu contextual: viziunea lucrurilor unui timp dat. Noțiunea de peisaj se află într-o evoluție constantă. Peste, în esenţă, o percepţie subiectivă a privitorului.Aceeaşi realitate se supune, diferitelor reprezentări, în funcţie de factorii implicaţi, reprezentări care au primit denumirea de peisaj. Ø Peisajul reprezintă imaginea unui întreg alcătuit din elemente dinamice fiecare având propria expresie şi propriul rol în contextul general. Este o noţiune frecvent utilizată pentru a desemna o porţiune din spaţiul terstru caracterizată prin specificul trăsăturilor geografice, fizice sau umane. Ø In conceptia lui Lucian Drăguţ peisajul este “proiecţia vizuală a unor relaţii psihologice pe care omul le întreţine cu locul în care trăieşte”.Aşadar este un mod de a percepe un teritoriu sau observarea trăsăturilor ce-l caracterizează, este “o întindere ce se vede dintr-un singur aspect”. Ø In conceptia geograful francez R. Brunet “Peisajul este, deci, o apariţie şi o reprezentare: un aranjament de obiecte vizibile, percepute de subiect prin intermediul propriilor sale filtre, umori şi scopuri”. Cu toate că anumite elemente ale peisajului pot să nu fie supuse acţiunii directe a omului, acestea nu pot fi cuprinse sub denumirea de peisaj fără acţiunea contemplativă a “măsurii tuturor lucrurilor”. Specificul local al peisajului este dat de modul în care se combină elementele nemodificate ale cadrului natural cu elementele introduse de om. Apare astfel o varietate de peisaje, asupra cărora amprenta omului cunoaşte o intensitate variabilă, mai puternică în cazul aglomeraţiilor urbane, mai difuză în cazul zonelor rurale.”[1]
“PEISÁJ = priveliște; aspect propriu unui teritoriu oarecare,
rezultând din combinarea factorilor naturali cu factorii creați de om.
Peisajul este mediul care se diferențiază printr-o
grupare proprie a elementelor componente (relief, climă, ape, sol, vegetație,
faună etc.)
Peisajul geografic reprezintă aspectul exterior al
suprafeţei terestre.
Spre deosebire de geosistem, care defineşte îndeosebi
legătura funcţională dintre elementele naturale, peisajul geografic
fotografiază aspectul exterior al acestora. În multe situaţii, peisajul geografic
a rămas încă într-un mod asemănător peisajului natural iniţial.”[2]
"Peisaj" înseamnă o zonă, în percepţia
oamenilor, al cărei caracter este rezultatul acţiunii şi interacţiunii unor
factori naturali şi/sau umani (Consiliul Europei, 2000). Peisajul reprezintă un
rol important pentru interesul public în domeniile cultural, ecologic, de mediu
şi social şi constituie o resursă favorabilă pentru activitatea economică şi a
cărei protecţie, gospodărire şi planificare pot contribui la crearea de locuri
de muncă (Consiliul Europei, 2000)[3]
Michel Collot spunea într-un interviu urmatoarele:“Pentru mine, peisajul presupune o structură
antropologică și universală a raportului nostru cu lumea, chiar dacă fiecare
epocă și cultură îl interpretează în mod diferit. Din acest motiv, cred că este
mai nimerit să vorbim despre apariții succesive decît despre un unic moment al
nașterii peisajului, avînd valoarea unui început absolut. Cea dintîi apariție a
peisajului este legată de trecerea omului la poziția verticală, care îl
diferențiază de animal: aceasta a permis strămoșilor noștri să-și îndrepte
privirea, altădată ațintită exclusiv spre sol și spre vecinătatea imediată,
spre cer și pînă în depărtare, oferindu-i un orizont. La întretăierea dintre
acestea două – poziția verticală a siluetei umane și linia orizontului –, s-a
născut peisajul, de acum înainte împărțit între cer și pămînt, sus și jos, în
față și în spate, la dreapta și la stînga, aproape și departe. Această
structură fundamentală ne susține percepția despre lume, dar a fost nevoie să
treacă mai multe milenii pentru ca oamenii să devină conștienți de ea și să
încerce să și-o reprezinte[…]Locul se definește printr-o delimitare
topografică, printr-un marcaj socio-cultural foarte puternic; el intră deseori
într-o relație simbolică și verticală cu cosmosul, a cărui imagine la scară
mică este. Peisajul este în plus un fapt al percepției, în care punctul de
vedere individual și estetic joacă un rol mai important; el constituie un
ansamblu mai deschis, care intră într-o relație orizontală cu lumea, îndemnînd
la parcurgerea ei. Imaginarul îl influențează și îl privează de orice
localizare precisă: orizontul său este fabulos și se deplasează în permanență.
Locul este sedentar, peisajul este nomad: este un ținut care călătorește prin
imagini.”[4]
“Există două sensuri principale ale cuvântului
peisaj: se poate referi la caracteristicile vizibile ale unei suprafețe de
teren, sau la un exemplu de genul picturii care prezintă o astfel de suprafață
de teren [1] Peisaj, în ambele sensuri, include elementele fizice ale formelor
de relief, cum ar fi munți (acoperiți de gheață), dealuri, corpurile de apă cum
ar fi râuri, lacuri, iazuri și mare, elemente vii ale scoarței terestre,
inclusiv vegetație indigenă, elemente umane, inclusiv diferite forme de
utilizare a terenurilor, clădirilor și structurilor, și elemente tranzitorii,
cum ar fi condițiile de iluminare și de vreme.”[5]
Peisajul mai este definit și ca fiind o porțiune a unui teritoriu pe care ochiu o
poate percepte într-o singură privire.[6]
Dintr-un punct de vedere geografic, peisajul este
obiectul primordial de studiu și documentul geografic de bază de la care se
pornește modelarea întregii geografii. În general, se înțelege prin peisaj
orice arie a suprafeței terestre, produs al interacțiunii diferiților factori
prezenți în aceasta și care au o reflecție vizuală în spațiu. Peisajul
geografic este, prin urmare, aspectul care înglobează spațiul geografic. Din
punct de vedere artistic, peisajul este reprezentația grafică a unui teren
întins. Cu același sens se folosește termenul de țară. Peisajul poate de
asemenea să fie obiectul material care duce la crearea și modificarea artei în
sine.[7]
Definiție aleasă
Definiția care mi-a atras atenția în mod deosebit și
care, cred eu, cuprinde o evaluare cât mai complexă și completă a termenului de
peisaj, în doar câteva cuvinte, este dată de profesorul universitar Michel
Collot, într-un interviu despre abordarea literară a peisajului. El spune că
peisajul este “un ținut care călătorește prin imagini”.
Astfel, acesta trece dincolo de dimensiunea pur fizică a peisajului, atingând
mai multe laturi ale acestuia, nu doar pe aceea geografică sau pe aceea
artistică. El înglobează în afirmația sa toate domeniile de studiu, dar într-un
limbaj simplist și în același timp, artistic. Peisajul nu este doar o porțiune
de teren, după cum încearcă unele dicționare să explice, peisajul este un loc
pe care noi îl percepem ca pe un întreg, este o interpretare mentală
individuală a unei imagini care ni se înfățișează înaintea ochilor. Imaginația
și trăirea de moment a fiecăruia transformă un anumit loc sau o anumită
priveliște pentru fiecare moment, pentru fiecare persoană. Un loc rămâne un
loc, nu își modifică “adresa” și rar își modifică substanța, elementele sale
schimbându-se doar în funcție de anotimpuri sau după anumite intervenții umane,
dar percepția noastră despre un loc în mod cert diferă, și tocmai aceste
percepții transformă un loc în peisaj. După cum spunea și Collot, „locul este
sedentar, peisajul este nomad”. Peisajele cele mai dragi inimii tind să fie
acelea naturale, neatinse de om, dar evoluția tehnologiei și urbanizarea tot
mai accentuată au dus chiar la crearea sintagmei de peisaj urban. Peisajul este
acel teritoriu pe care ni-l putem apropia, în care ne putem regăsi și care ne
poate fascina, oricât de multe defecte ar avea. Nu putem găsi un peisaj frumos
pentru toată lumea și nu putem încadra orice în peisajele plăcute inimii
noastre. Un peisaj frumos poate fi găsit și în privirea unui copil sau în
mângâierea unei mame, așa cum un peisaj frumos poate fi o lună plină pe un cer înstelat
sau un câmp plin de flori. De la această definiție se poate pleca spre orice
domeniu de activitate, tocmai cu acest înțeles al termenului de peisaj și chiar
dacă, spre exemplu, geografia ar putea împărți peisajele în categorii de genul
montane sau litorale, turiștii vor căuta singuri imaginile care să le fie cât
mai aproape de suflet și de aceea destinațiile lor vor diferi.
Bibliografie
9. http://en.wikipedia.org/wiki/Landscape
[1] http://cei3purcelusi.weebly.com/definitii-ale-peisajului.html
[2] https://andreeazg.wordpress.com/2011/03/10/522/
[3] http://www.rmgc.ro/Content/uploads/uploads_eia/impactul-potential/peisajul/04.7-Peisajul.pdf
[4] http://www.observatorcultural.ro/*articleID_26838-articles_details.html
[5] http://en.wikipedia.org/wiki/Landscape
[6] http://en.wiktionary.org/wiki/landscape
[7] http://es.wikipedia.org/wiki/Paisaje
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu